Într-o lume plină de opinii, sfaturi și voci care se contrazic, mulți oameni caută un punct fix, ceva pe care să se poată sprijini cu adevărat. Adventiștii de ziua a șaptea cred că acest punct fix este Biblia. Ea nu este doar o carte veche sau o colecție de povestiri frumoase, ci descoperirea scrisă a voii lui Dumnezeu, prin care El ne vorbește și astăzi.
O carte insuflată de Dumnezeu
Apostolul Pavel îi scria tânărului Timotei că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17). Cuvintele Bibliei au fost scrise de oameni, în epoci și limbi diferite, dar sursa lor este una singură. Petru explică acest lucru simplu: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:21).
O lumină pentru drumul de fiecare zi
Biblia nu a fost dată doar pentru teologi, ci pentru oameni obișnuiți, cu griji, întrebări și decizii de luat. Psalmistul o descrie ca pe o lampă care luminează pasul următor: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105). Nu întotdeauna vedem tot drumul, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată suficient cât să facem următorul pas cu încredere.
Un cuvânt care rămâne
Modele, idei și filozofii vin și trec, dar Scriptura rămâne aceeași. „Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8). Isus Însuși, rugându-Se pentru ucenicii Săi, a spus: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17). Când citim Biblia cu o inimă deschisă, nu primim doar informații, ci suntem transformați.
Cum s-a păstrat Biblia de-a lungul veacurilor
Biblia a fost scrisă pe parcursul a aproximativ 1500 de ani, de peste patruzeci de autori: păstori, regi, pescari, un medic și un vameș. Cu toate acestea, ea spune o singură poveste coerentă, povestea dragostei lui Dumnezeu care caută să-l readucă pe om acasă. Manuscrisele descoperite de-a lungul timpului, precum cele de la Marea Moartă, arată cu câtă grijă a fost copiat și păstrat textul de la o generație la alta.
Isus Însuși a tratat Scripturile cu cea mai mare seriozitate. Când a fost ispitit în pustie, nu a răspuns cu argumente proprii, ci cu Cuvântul: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a sprijinit pe Scriptură în momentele grele, cu atât mai mult avem și noi nevoie de ea.
Cum să citești Biblia cu folos
Mulți încep să citească Biblia de la prima pagină și se opresc undeva prin cartea Leviticului. Un început mai bun este Evanghelia după Marcu sau după Ioan, unde Îl întâlnim direct pe Isus. Citește puțin, dar în fiecare zi, și cere-I lui Dumnezeu să-ți deschidă înțelegerea, așa cum s-a rugat psalmistul: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18).
Pune-ți întrebări simple: Ce aflu despre Dumnezeu din acest pasaj? Ce aflu despre mine? Ce pot pune în practică astăzi? Notează un gând, un verset sau o rugăciune. În timp, vei descoperi că Biblia nu este doar o carte pe care o citești, ci o carte care te citește pe tine și îți arată ce se află în inima ta.
Cuvântul care dă viață
Scopul final al Bibliei nu este să ne facă mai informați, ci să ne aducă la viață. Ioan explică de ce și-a scris Evanghelia: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui.” (Ioan 20:31). Fiecare pagină a Scripturii ne conduce, într-un fel sau altul, la Isus.
De aceea, adventiștii nu privesc Biblia ca pe un manual rece de reguli, ci ca pe o scrisoare de dragoste de la Tatăl nostru ceresc. Când o deschidem cu smerenie și încredere, Duhul Sfânt face din cuvintele scrise o voce vie care ne mângâie, ne corectează și ne călăuzește pe drumul vieții.
Pentru reflecție
Gândește-te ce loc ocupă Biblia în ziua ta obișnuită și ce pasaj te-a ajutat într-un moment greu. Ca provocare pentru săptămâna aceasta, citește câte un capitol din Evanghelia după Marcu în fiecare zi și notează un gând care te-a atins.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).