Un învățător al Legii L-a întrebat odată pe Isus ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. Răspunsul a fost rezumatul întregii Legi: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27). Apoi omul a pus o întrebare care ne privește pe toți: „Și cine este aproapele meu?”
O poveste neașteptată
Isus a răspuns cu o pildă. Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon a fost atacat de tâlhari și lăsat aproape mort pe marginea drumului. Un preot și un levit, oameni religioși, au trecut pe lângă el fără să se oprească. Un samaritean însă, dintr-un popor disprețuit de evrei, s-a oprit, i-a legat rănile și l-a dus la un han, plătind pentru îngrijirea lui.
Isus a ales în mod intenționat ca eroul poveștii să fie cineva pe care ascultătorii Lui nu îl iubeau. Iubirea adevărată trece peste granițele de neam, religie sau statut social.
Du-te și fă la fel
La final, Isus a schimbat întrebarea. Nu „cine este aproapele meu?”, ci „cui sunt eu aproape?”. Învățătorul Legii a recunoscut că aproapele a fost cel care a avut milă. Isus i-a spus simplu: „Du-te de fă și tu la fel.” (Luca 10:37).
Credința nu se măsoară doar prin cunoștințele noastre despre Dumnezeu, ci prin disponibilitatea de a ne opri pentru cel rănit de lângă drum, chiar și atunci când nu ne este comod.
Pentru reflecție
Cine este „omul de pe marginea drumului” în viața ta? Ce te împiedică uneori să te oprești? Gândește-te la un gest concret de milă pe care îl poți face săptămâna aceasta.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).