Bunul samaritean – cine este aproapele meu?

Un învățător al Legii L-a întrebat odată pe Isus ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. Răspunsul a fost rezumatul întregii Legi: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27). Apoi omul a pus o întrebare care ne privește pe toți: „Și cine este aproapele meu?”

O poveste neașteptată

Isus a răspuns cu o pildă. Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon a fost atacat de tâlhari și lăsat aproape mort pe marginea drumului. Un preot și un levit, oameni religioși, au trecut pe lângă el fără să se oprească. Un samaritean însă, dintr-un popor disprețuit de evrei, s-a oprit, i-a legat rănile și l-a dus la un han, plătind pentru îngrijirea lui.

Isus a ales în mod intenționat ca eroul poveștii să fie cineva pe care ascultătorii Lui nu îl iubeau. Iubirea adevărată trece peste granițele de neam, religie sau statut social.

Du-te și fă la fel

La final, Isus a schimbat întrebarea. Nu „cine este aproapele meu?”, ci „cui sunt eu aproape?”. Învățătorul Legii a recunoscut că aproapele a fost cel care a avut milă. Isus i-a spus simplu: „Du-te de fă și tu la fel.” (Luca 10:37).

Credința nu se măsoară doar prin cunoștințele noastre despre Dumnezeu, ci prin disponibilitatea de a ne opri pentru cel rănit de lângă drum, chiar și atunci când nu ne este comod.

Iubirea care împlinește Legea

Învățătorul Legii a citat două porunci din Vechiul Testament: iubirea de Dumnezeu (Deuteronom 6:5) și iubirea de aproapele (Leviticul 19:18). Chiar în aceeași carte a Leviticului, Dumnezeu le cerea israeliților să-l iubească și pe străinul care locuia printre ei ca pe ei înșiși (Leviticul 19:34). Pilda lui Isus nu aduce o lege nouă, ci arată adâncimea celei vechi. Pavel rezumă: „Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13:10).

Mulți credincioși de-a lungul secolelor au văzut în bunul samaritean și o imagine a lui Isus Însuși. Noi suntem omul rănit de pe marginea drumului, iar El, cel disprețuit și respins de oameni, S-a oprit lângă noi, ne-a legat rănile și a plătit prețul vindecării noastre. Abia după ce primim această milă putem să o dăruim și noi altora.

Ce crede Biserica Adventistă

Punctul 19 din cele 28 de puncte fundamentale de credință, „Legea lui Dumnezeu”, spune că principiile Legii, cuprinse în cele Zece Porunci, exprimă dragostea lui Dumnezeu și se rezumă în iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Primele patru porunci arată cum Îl iubim pe Dumnezeu, iar ultimele șase cum ne iubim aproapele.

Punctul 14, „Unitatea în trupul lui Hristos”, adaugă că în Hristos nu trebuie să existe bariere de rasă, cultură, educație, naționalitate sau statut social. Pentru o biserică formată din oameni veniți din multe locuri, ca a noastră în Watford, această pildă este o chemare de a fi aproape de oricine are nevoie.

Texte pentru studiu personal

  • Luca 10:25-37 – pilda bunului samaritean
  • Deuteronom 6:4-5 și Leviticul 19:18, 33-34 – iubirea de Dumnezeu, de aproapele și de străin
  • Matei 22:34-40 – cele două mari porunci
  • Romani 13:8-10 – dragostea, împlinirea Legii
  • Ioan 4:1-42 – Isus și femeia samariteancă
  • Galateni 3:28 și Coloseni 3:11 – una în Hristos
  • 1 Ioan 3:16-18 – iubire în faptă și în adevăr

Pentru reflecție

  • Cine este „omul de pe marginea drumului” în viața ta?
  • Ce te împiedică uneori să te oprești: timpul, frica sau prejudecățile?
  • Cum te schimbă gândul că Isus S-a oprit mai întâi lângă tine?
  • Gândește-te la un gest concret de milă pe care îl poți face săptămâna aceasta.

Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924). Studiul este legat de punctele 14 („Unitatea în trupul lui Hristos”) și 19 („Legea lui Dumnezeu”) din cele 28 de puncte fundamentale de credință ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.