Una dintre cele mai iubite pilde ale lui Isus este povestea fiului risipitor, din Luca 15. Isus a spus-o unor oameni care se întrebau de ce primește El pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei. Răspunsul Său a fost o poveste despre un fiu pierdut și despre un tată care nu a încetat niciodată să-l aștepte.
Plecarea de acasă
Fiul cel mic își cere partea de moștenire și pleacă într-o țară îndepărtată, unde risipește totul. Ajuns în cea mai mare lipsă, își vine în fire și ia o hotărâre: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta»” (Luca 15:18). Pocăința adevărată începe exact aici: când recunoaștem unde suntem și ne hotărâm să ne întoarcem acasă.
Poate că și noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu, prin alegeri greșite sau prin indiferență. Vestea bună a acestei pilde este că drumul spre casă rămâne deschis.
Tatăl care aleargă
Partea cea mai emoționantă a poveștii nu este despre fiu, ci despre tată: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). În cultura acelei vremi, un om respectabil nu alerga. Dar acest tată uită de demnitatea lui, pentru că dragostea lui este mai mare.
Isus ne arată astfel cum este Dumnezeu: nu un judecător rece care așteaptă să ne pedepsească, ci un Tată care ne caută, ne iartă și ne primește cu bucurie.
O sărbătoare pentru cel regăsit
Tatăl organizează o sărbătoare și explică motivul: „căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.” (Luca 15:24). Isus spune că tot așa este bucurie în cer pentru fiecare om care se întoarce la Dumnezeu.
Pilda are și un al doilea fiu, cel mare, care refuză să se bucure. El ne amintește că putem fi „acasă” și totuși departe de inima Tatălui. Dumnezeu îi invită pe amândoi la masă și ne invită și pe noi.
Pentru reflecție
Te regăsești mai mult în fiul cel mic sau în fiul cel mare? Ce îți spune această pildă despre felul în care te privește Dumnezeu? Citește întreg capitolul 15 din Luca și observă cum se încheie fiecare dintre cele trei pilde.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).