Creștinismul se sprijină pe un eveniment extraordinar: învierea lui Isus Hristos. Fără înviere, crucea ar fi fost doar sfârșitul tragic al unui om bun. Cu învierea, ea devine victoria lui Dumnezeu asupra păcatului și a morții.
Mormântul gol
În dimineața primei zile a săptămânii, câteva femei au venit la mormânt ca să ungă trupul lui Isus. În loc de trup, au găsit un înger care le-a spus: „Nu este aici; a înviat, după cum zisese.” (Matei 28:6). Isus Își împlinise promisiunea. Durerea ucenicilor s-a transformat în uimire, apoi în bucurie.
În zilele care au urmat, Isus S-a arătat de mai multe ori ucenicilor, a mâncat cu ei și le-a vorbit. Oameni speriați și descurajați au devenit martori curajoși, gata să spună lumii întregi ce văzuseră.
Pârga celor adormiți
Apostolul Pavel explică semnificația învierii: „Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.” (1 Corinteni 15:20). Pârga era primul rod al recoltei, garanția că restul recoltei va urma. Învierea lui Isus este garanția că și cei care au murit în credință vor învia.
De aceea, Pavel poate privi moartea în față cu curaj: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). Moartea a fost învinsă de Cel care a ieșit viu din mormânt.
Credința celor care n-au văzut
Toma, unul dintre ucenici, nu a putut crede până nu L-a văzut pe Isus. Când L-a întâlnit, Isus i-a spus: „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29). Aceste cuvinte sunt pentru noi, cei care Îl cunoaștem pe Isus prin mărturia Scripturii și prin lucrarea Lui în viețile noastre.
Învierea nu este doar un fapt din trecut, ci o putere pentru prezent. Același Dumnezeu care L-a înviat pe Isus poate aduce viață nouă în familii rănite, în inimi obosite și în situații care par fără ieșire.
Pentru reflecție
Ce schimbă învierea lui Isus în felul în care privești viața și moartea? Există în viața ta o situație care pare fără speranță și pentru care ai nevoie de puterea învierii? Adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).