În centrul credinței creștine nu stă o idee, o regulă sau o instituție, ci o Persoană: Isus Hristos. Adventiștii cred că El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care S-a făcut om, a trăit o viață fără păcat, a murit pentru noi, a înviat și va reveni curând. Cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu, trebuie să-L privească pe Isus.
Dumnezeu S-a apropiat de noi
Evanghelia după Ioan descrie cel mai mare miracol al istoriei: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14). Dumnezeu nu ne-a privit de departe, ci a venit în lumea noastră, a cunoscut oboseala, durerea și ispita. De aceea, Biblia ne asigură că avem un Mântuitor care ne înțelege: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).
O dragoste care se dăruiește
Viața lui Isus a culminat la cruce, unde a arătat cât de mult ne iubește Dumnezeu. Probabil cel mai cunoscut verset din Biblie spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). Iar invitația Lui rămâne deschisă pentru oricine se simte obosit de viață: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28).
O promisiune pentru viitor
Povestea lui Isus nu se încheie la mormântul gol. Înainte de a Se înălța la cer, El a făcut o promisiune care dă speranță fiecărui credincios: „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” (Ioan 14:3). Numele de „adventist” vine tocmai din această speranță a revenirii lui Hristos.
Isus și oamenii pe care alții îi ocoleau
Una dintre cele mai frumoase trăsături ale lui Isus este felul în care se apropia de oamenii marginalizați. A stat de vorbă cu o femeie samariteancă la fântână, a atins leproși, a mâncat cu vameși și a primit copiii în brațe. Când liderii religioși s-au plâns, Isus a explicat scopul venirii Sale: „Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10).
Nimeni nu este prea departe pentru Isus. Indiferent de trecut, de greșeli sau de îndoieli, El vine în întâmpinarea noastră. Pilda fiului risipitor, din Luca 15, ne arată un Tată care aleargă spre fiul care se întoarce acasă, nu unul care așteaptă cu brațele încrucișate să-i facă reproșuri.
Crucea și învierea
Moartea lui Isus nu a fost un accident sau o înfrângere, ci împlinirea planului de mântuire. Profetul Isaia o descrisese cu secole înainte: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53:5).
Însă povestea nu se oprește la cruce. În dimineața celei dintâi zile a săptămânii, mormântul a fost găsit gol. Învierea lui Isus este garanția că moartea nu are ultimul cuvânt. El a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25).
Cum Îl putem urma astăzi
A fi creștin nu înseamnă doar a crede câteva lucruri despre Isus, ci a trăi în prietenie cu El. Isus ne invită: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Îl urmăm citindu-I cuvintele, vorbind cu El în rugăciune și tratându-i pe ceilalți așa cum i-a tratat El, cu răbdare, adevăr și compasiune.
Această prietenie nu se construiește într-o zi, ci pas cu pas, în alegerile mărunte ale fiecărei zile. Iar vestea bună este că nu pornim singuri pe acest drum: Isus a promis că va fi cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.
Pentru reflecție
Ce te impresionează cel mai mult la felul în care Isus trata oamenii din jurul Lui? Ce înseamnă pentru tine, astăzi, promisiunea revenirii Lui? Citește un capitol din Evanghelia după Ioan și observă cum vorbea Isus cu cei care Îl căutau.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).