Predica de pe Munte, din Evanghelia după Matei, capitolele 5–7, este cea mai cunoscută cuvântare a lui Isus. Ea începe cu o serie de binecuvântări numite Fericirile, care răstoarnă așteptările oamenilor despre cine este cu adevărat fericit în ochii lui Dumnezeu.
O fericire pentru cei smeriți
Primele cuvinte ale lui Isus sunt surprinzătoare: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” (Matei 5:3). A fi „sărac în duh” înseamnă a recunoaște că avem nevoie de Dumnezeu și că nu ne putem mântui singuri. Împărăția lui Dumnezeu nu este pentru cei care se cred perfecți, ci pentru cei care își deschid inima cu smerenie.
În lista Fericirilor, Isus îi binecuvântează pe cei care plâng, pe cei blânzi și pe cei flămânzi după neprihănire. Sunt oameni pe care lumea i-ar putea trece cu vederea, dar pe care Dumnezeu îi vede și îi mângâie.
O inimă curată și împăciuitoare
Isus continuă: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) și „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Credința adevărată nu se vede doar în ce credem, ci și în ce fel de oameni devenim: sinceri, curați în intenții și dornici să aducem pace acolo unde este conflict.
Aceste trăsături nu sunt rezultatul efortului nostru, ci roada prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Pe măsură ce petrecem timp cu Isus, El ne transformă caracterul.
Lumina lumii
După Fericiri, Isus le dă ucenicilor o identitate nouă: „Voi sunteți lumina lumii.” (Matei 5:14). Și adaugă: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5:16).
Lumina nu atrage atenția asupra ei înseși, ci luminează tot ce o înconjoară. Tot așa, viața unui creștin ar trebui să-i îndrepte pe alții spre Dumnezeu, prin bunătate, onestitate și compasiune.
Pentru reflecție
Care dintre Fericiri te atinge cel mai mult astăzi? În ce situație din viața ta ai putea fi un împăciuitor săptămâna aceasta? Citește întreg capitolul 5 din Matei și notează un gând care te provoacă.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).