Nicio relație nu este lipsită de răni. În familie, în prietenie sau în biserică, ajungem uneori să fim răniți sau să-i rănim pe alții. Iertarea este una dintre cele mai grele, dar și cele mai eliberatoare alegeri pe care le putem face.
De câte ori să iert?
Petru i-a pus lui Isus o întrebare foarte practică: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Isus i-a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18:21-22). Isus nu ne dă un număr de calculat, ci ne cheamă la o atitudine de iertare fără limită.
Iertarea nu înseamnă că ceea ce s-a întâmplat nu a contat sau că trebuie să ne punem din nou în pericol. Înseamnă să renunțăm la dreptul de a ne răzbuna și să lăsăm dreptatea în mâna lui Dumnezeu.
Iertăm pentru că am fost iertați
Motivul cel mai puternic pentru a ierta este faptul că și noi am primit iertare: „Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.” (Coloseni 3:13). În rugăciunea „Tatăl nostru”, Isus ne învață să cerem: „și ne iartă nouă greșelile noastre, cum le iertăm și noi celor ce ne-au greșit” (Matei 6:12).
Când ne amintim cât de mult ne-a iertat Dumnezeu, devine mai ușor să privim cu milă greșelile altora.
Pacea, cât depinde de noi
Uneori, chiar dacă iertăm, relația nu se poate reface imediat. Biblia este realistă: „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” (Romani 12:18). Noi suntem responsabili pentru partea noastră, iar restul îl putem încredința lui Dumnezeu.
Iertarea este adesea un proces, nu un moment. Putem cere zilnic putere de la Dumnezeu să lăsăm deoparte amărăciunea, iar El ne poate vindeca inima pas cu pas.
Pentru reflecție
Există cineva pe care îți este greu să-l ierți? Roagă-te pentru acea persoană în fiecare zi săptămâna aceasta. Există cineva căruia trebuie să-i ceri tu iertare? Poate că acum este momentul potrivit.
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924).