Mulți oameni privesc legile ca pe niște limite care le îngrădesc libertatea. Biblia prezintă însă cele Zece Porunci ca pe un dar al unui Dumnezeu care ne iubește și care știe ce ne face bine. Ele descriu felul în care arată iubirea față de Dumnezeu și față de oameni.
O lege care înviorează
Psalmistul nu vedea Legea ca pe o povară, ci ca pe o sursă de viață: „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul” (Psalmul 19:7). Primele patru porunci ne arată cum să-L iubim pe Dumnezeu, iar ultimele șase cum să ne iubim aproapele. Împreună, ele ocrotesc relațiile noastre, familia, viața și încrederea dintre oameni.
Adventiștii cred că aceste porunci, inclusiv porunca Sabatului, rămân valabile și astăzi, nu ca o cale de mântuire, ci ca un ghid pentru viața celor mântuiți.
Ascultare din iubire
Isus a legat ascultarea de iubire: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15). Nu ascultăm ca să fim iubiți, ci pentru că suntem iubiți. Așa cum un copil care se simte în siguranță ascultă cu încredere de părinții lui, tot așa credinciosul Îl urmează pe Dumnezeu cu bucurie.
Legea în Noul Testament
Uneori se spune că, prin har, Legea ar fi fost desființată. Noul Testament spune contrariul. Isus a declarat că n-a venit să strice Legea, ci să o împlinească (Matei 5:17), iar Pavel, apostolul harului, scrie: „Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea.” (Romani 3:31). Iacov tratează cele Zece Porunci ca pe un întreg, numind-o „legea slobozeniei” (Iacov 2:10-12).
Biblia face totuși o distincție. Legile ceremoniale ale templului, cu jertfele și sărbătorile lor, arătau spre Hristos și și-au găsit împlinirea în El, de aceea Noul Testament spune că erau „umbra lucrurilor viitoare” (Coloseni 2:17; Evrei 10:1). Legea morală a celor Zece Porunci, scrisă chiar de degetul lui Dumnezeu pe table de piatră, exprimă însă caracterul Său neschimbător. În Apocalipsa, poporul lui Dumnezeu din vremea sfârșitului este descris astfel: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” (Apocalipsa 14:12).
Legea scrisă pe inimă
Scopul lui Dumnezeu nu a fost niciodată o ascultare rece, din exterior. Prin profetul Ieremia, El a promis un legământ nou: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:33). Ce era odată scris pe piatră, Duhul Sfânt scrie acum în inimi. Atunci poruncile nu mai sunt un zid care ne oprește, ci un drum pe care umblăm cu bucurie.
Ce crede Biserica Adventistă
Punctul 19 din cele 28 de puncte fundamentale de credință, „Legea lui Dumnezeu”, spune că marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în cele Zece Porunci și sunt ilustrate în viața lui Hristos. Ele exprimă dragostea, voia și scopurile lui Dumnezeu cu privire la purtarea și relațiile omului și sunt obligatorii pentru toți oamenii, din toate timpurile. Poruncile nu sunt o cale de mântuire, dar ne arată nevoia de un Mântuitor, iar ascultarea, produsă de Duhul Sfânt, este roada mântuirii și dovada iubirii noastre față de Domnul.
Texte pentru studiu personal
- Exodul 20:1-17 și Deuteronom 5:6-21 – cele Zece Porunci
- Psalmul 19:7-11; 119:97-105 – bucuria Legii Domnului
- Matei 5:17-20; 22:36-40 – Isus și Legea
- Romani 3:20-31; 7:7-12 – Legea arată păcatul, harul ne mântuiește
- Ieremia 31:31-34 și Evrei 8:10 – Legea scrisă pe inimă
- Ioan 14:15 și 1 Ioan 5:2-3 – ascultarea din iubire
- Apocalipsa 14:12 – poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus
Pentru reflecție
- Citește Exodul 20:1-17. Care poruncă ți se pare cea mai actuală pentru viața ta de astăzi?
- Cum ar arăta ascultarea ta dacă ar porni din recunoștință, nu din obligație?
- Ce înseamnă pentru tine ca Dumnezeu să-Și scrie Legea în inima ta?
Versetele sunt citate din traducerea Dumitru Cornilescu (1924). Studiul urmează punctul 19, „Legea lui Dumnezeu”, din cele 28 de puncte fundamentale de credință ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.